marți, 19 noiembrie 2013

19 noiembrie


Cartea de mai sus mi-a pus cateva probleme, am adormit de vreo doua ori in timp ce citeam primele pagini, pana la urma am hotarat sa o reiau de la inceput, poate reusesc sa tin minte cine ce face, cui ii scrie si cum se numeste...dupa ce am trecut de etapa asta dificila povestea a prins aripi si am terminat cartea in doua zile, in pauzele dintre pictat, uitat la televozor, tusit si gatit pranzul.
Este fermecatoare,desi se precipita putin de tot la sfarsit, si nu pune mari intrebari la care sa reflectezi adanc, insa descrie viata sub ocupatia germana si curajul celor multi si nestiuti, precum si o poveste de dragoste atipica. 
Cum spunea cineva, este o carte de citit pe vreme ploiasa, sigur iti ridica moralul si te face sa te simti norocos ca nu ai trecut printr-un razboi, ca locuiesti intr-o casa placuta, ai ce manca si ai tai sunt in viata.
Ramai si cu dorinta de a afla mai multe despre insula Guernsey si despre alte locuri si alti eroi necunoscuti ce s-au sacrificat in timpul razboiului pentru binele altora.
O lectura placuta de 3-4 stele.
Recomandare: de citit cand esti singura, ploua si ai un pahar de vin alaturi, focul arde in soba si pisica s-a tolanit langa picioarele tale.

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

16 noiembrie


Am terminat de citit "May We Be Forgiven" acum cateva zile; mi-a placut de 4 stele, ramane in lista de recitiri. 
Nu este o carte de vacanta, nici una intesata cu filozofii de nepatruns, dar are morala; are si umor, te poti regasi pe ici pe colo in personaje, mai putin in evenimente he he he, desi nu este exclus; in definitiv rubricile de stiri/scandal ale televiziunilor sunt pline de cazuri asemanatare, si pe la noi cate unii se "dragalesc" cu sotia fratelui si apoi asista la uciderea ei; dar ti se poate intampla orice altceva care sa duca la schimbarea totala a vietii, si in general dureaza pana te redefinesti, iar cartea despre asta vorbeste cu multa intelegere, despre regasire/redefinire.
Recomandare: de citit.

vineri, 25 octombrie 2013

25 octombrie

Ma intreb cum ar fi fost viata mea daca nu as fi trait atatia ani intr-o societate care producea "cetateni de tip nou, multilateral dezvoltati" si care nu se pricep la nimic cu adevarat; probabil ca mintea mea n-ar fi atat de plina de informatii nefolositiare, poate as gandi mai practic si as fi mult mai eficienta (si sigur cam plictisita fiind interesata de mult mai putine subiecte).

#

Intr-o anume parte a lumii exista blogari foarte convinsi de importanta lor, care toaca pana la fibra aceleasi vechi subiecte, pe care mai bine le-ar da uitarii si nu le-ar mai face atata publicitate. Intr-o alta parte a lumii, pe acelasi continent si pe altele mai indepartate, alti blogari scriu cu nonsalanta despre ei, familie, chestiuni cotidiene nu prea arzatoare, dar etern la ordinea zilei.
Io fac parte din prima categorie, cu exceptia ca nu m-am considerat niciodata importanta si am renuntat de multa vreme la subiectele care se traduc in latraturi de haita pe langa ursul care trece cu nepasare pe sosea. Ce ma mentine inca acolo este incapacaitatea mea de a vorbi public despre ce fac, ce face el, ce facem noi, ce-am mancat, ce am creat, ce am citit, etc. Poate ar fi un exercitiu util, poate as regasi importanta gestului marunt, banal prin repetitie si continut, care face viata in fapt. Poate daca toti am face asta si nu i-am mai baga in seama pe cei fara de caracter si miez am regasi o liniste pierduta cu cateva generatii in urma, am gasi esenta, firul care ne leaga de o anume parte din univers, poate valorile s-ar rostogoli inapoi in fagasul de unde au alunecat.


#


Din cand in cand ma uit afara, am impresia ca ploua, dar este doar fosnetul frunzelor uscate. Este cald, lipicios, mustele abunda deranjand pranzul turistilor de o zi. Nu stiu daca este doar o toamna lunga sau linistea de dinaintea furtunii; n-a plouat de mult, orasul este murdar si parca sta agatat intr-o bula de aer prafuit.


#


Am mult de lucru, putin timp si ridicol de putini bani. Dar este toamna si asta imi face bine. Intotdeauna.

duminică, 13 octombrie 2013

13 octombrie bis

De Kirsten Sims
De Reinhard Michl
In ultimul timp am petrecut un pic mai mult timp pe Pinterest, nu neaparat sa adaug imagini, ci mai mult sa trec de la o tema la alta si sa-mi bucur ochii; e un fel de exercitiu foarte eficient pentru eliberarea de stres.

De Justine Brax 
De Whooli Chen



Mai multe ilustratii in Art that makes me smile.

13 octombrie

Am gasit un sait interesant despre Ploiesti, aici. Si alte fofografii interesante, aici si aici.
Mai exista si alte surse, bineinteles. Cred ca o bogata colectie de imagini si date se gaseste la Biblioteca N. Iorga. Sper sa stau intr-o zi mai mult pe acasa si sa fac ceva studiu de arhiva (asta ca tema, desi stiu ca nu este posibil decat peste vreo cativa ani, dar sa fim sanatosi si facem si treaba asta migaloasa, dar placuta sufletului).

sâmbătă, 12 octombrie 2013

12 octombrie 2013


Mi se pare interesant ca mai pot trai senzatii noi, incerca impresii marunte; de multe ori m-am intrebat cum o fi sa te simti eliberat de presiunea de a crea ceva la comanda in fiecare zi, de a produce, de a atrage atentia....de a munci pentru ca ti s-a bagat in cap ca trebuie sa mergi la locul ala de munca si nu altundeva unde ai putea respira mai in voie pe bani mai putini, dar cu mai multi neuroni intregi. 
Acum stiu: este din nou sentimentul de libertate, eliberare de constrangeri, este ce simteam mergand pe Maria Guerrero, dimineata, printre oameni care nu ma vazusera niciodata si nu aveau sa ma mai intalneasca decat printr-o intamplare, pe langa case abia vizibile de sub perdele de flori, sub un soare generos, ascultand franturi de conversatii intr-o limba aproape de neinteles pentru mine.....sentimentul ca esti "singur" pe lume, ca nu te stie nimeni, ca poti face aproape tot ce vrei fara teama de a fi judecat gresit, ca in ultima instanta esti in sfarsit propriul tau stapan si ai toate sansele sa te redescoperi asa cum erai in adolescenta..... pericol ? frica ? timiditate ? neah, uiti de toate astea intr-o secunda, ca si de ziua de maine, caci de ce ne-am teme atat de tare de maine, cand azi poate insemna sfarsitul ?

vineri, 4 octombrie 2013

4 octombrie 2013

Ii admir pe cei care au puterea sa se lupte cu sistemul, oriunde ar fi ala. Eu traversez o perioada nostalgica, nu mai am putere sa ma bucur decat de lucruri neinsemnate: de toamna, de vremea frumoasa de afara, de linistea din casa, de imagini frumoase gasite aiurea pe Internet,etc...
Colectia de cabinet photo cards din toata lumea creste incetisor; imi face placere sa vad zambete din timpuri de mult uitate, de prin 1910 inainte de primul mare razboi; cineva s-a uitat la fotografiile astea acum 100 de ani, cineva le-a inramat si expus privirilor 10 ani, 20 de ani, poate 70 de ani; apoi au fost uitate, aruncate intr-un colt de cufar sau sertar; e ca si cum le dau viata din nou.
A-propos de viata, daca vreodata ma voi imbolnavi grav nu vreau tratamentele lor, nu vreau sa ma chinuie pe un pat de spital oameni cu fete si fara suflet, sa-mi arda venele, sa-mi pierd parul, sa ma tarasc de la o zi la alta ca un schelet cu ochii stinsi; cat mai este de trait prefer sa arat si sa ma simt om. Au ajuns pe Luna, nu pot trai fara touch screen-uri, au solutii savante pentru orice si n-au gasit leacul pentru cancer ? Pe asta nu pot s-o mai cred, ba chiar cred ca e facuta cu intentie ca sa-i imbogateasca pe unii fara suflet.

duminică, 21 iulie 2013

20 iulie

Ce se poate spune despre o fata frumoasa si inteligenta care a plecat dintre noi spre a nu se mai intoarce niciodata ? Ca a plecat prea devreme, ca nu am avut timp sa ne spunem "ramas bun", ca imi va fi dor de ea si ca n-as putea s-o uit vreodata ?
Imi pare rau, dar viata nu este dreapta, oricat am fi de buni si ne-am feri sa gresim, nu noi ne alegem calea, si atunci de ce ni se da drumul in lume, doar ca sa orbecaim inspre o soarta pe care n-o putem influenta prea mult ?
Am fost prietene mai mult de 20 de ani, am impartit multe clipe bune si cateva nu chiar atat de bune, dar pana la urma am ramas prietene, ne-am acceptat defectele si ne-am admirat calitatile; durerea de a o pierde este prea mare ca sa poata fi uitata, stiu ca va fi mereu in sufletul meu chiar si atunci cand se va mai atenua in timp, va fi tot acolo. Prietenia inca inseamna ceva.

joi, 11 iulie 2013

11 iulie

Toata lumea stie ca saiturile sociale iti cer/dau ocazia sa fii imaginativ incepand cu avatarul pe care il folosesti; unii nu se obosesc cu asta, altii folosesc graficsuri existente pe saitul respectiv; altii prefera sa-l personalizeze cumva: in general tinerilor li se pare amuzant sa afiseze poze in care se stramba in fel si chip; altii isi pun poza bebelusului, ceea ce mi se pare total nepotrivit; altii se saruta cu cate cineva; la altii poti admira poza cainelui sau a pisicii; dar cele mai ridicole mi se par pozele de la nunta cu ea in rochie de mireasa si cu alesul alaturi chiar daca au trecut 10 ani de atunci. Chiar nu poti gasi nicio poza sa te reprezinte in afara de aia prin care anunti lumii intregi ca ti-ai gasit "petecul" ? Asta-i singurul lucru cu care te poti lauda ? Ce te faceai daca nu te maritai, ce poza puneai acolo ? Probabil a cainelui sau pisicii. Trist.

luni, 17 iunie 2013

17 iunie

Cum scapi de sentimentul de inutilitate ? Te faci ca uiti mortalitatea, te inchini sa nu cazi la pat, treci numai pe verde, porti casca de protectie si masca impotriva virusilor ? Te imbeti zilnic si te droghezi de-ti sari capacele ? Mergi din biserica-n biserica si plonjezi in lecturi cu iz paranormal ? Cum ? Cum ? Faci copii peste copii sau muncesti pana adormi cu capul pe birou ?
Muncim, petrecem, sarbatorim, voiajam, dar nu stim sa ne relaxam cu adevarat, sa ne oferim o pauza de zambet si fantezie. Se invata si asta, dar uneori trec zeci de ani pana ajungi sa intelegi cum.
Uneori cred ca si asta este un talent, ca trebuie sa te nasti cu capacitatea de a trage invataminte din ce ti se intampla tie sau celor din lumea ta si sa inveti, asa cum ai invata in fiecare zi cate un cuvant dintr-o limba straina, sa inveti, ziceam, sa-ti accepti defectele si limitele si sa-ti creezi o lume fara cusur in jurul calitatilor pe care le ai.
Cafeaua nu se bea la servici cu nasul in dosare, ci in parc la o terasa cu cineva care iti este drag.

luni, 10 iunie 2013

9 iunie

"am reintalnit-o in aceste zile in care isi reface sanatatea.
conversam mai mult peste umar.
catre amiaza vazuse o pasare grea
zbura chiar in dreptul ochilor.

sa te prapadesti de ras, nu alta.
si rasul sa iasa din tine si sa taie in carne vie.

era limpede.
nu stiu ce ma asteptam.
in absenta rupului ei
mainile mele n-au preocupare.

in parcarea de peste drum
fara a lua aminte la ploaie
a dat sa se sprijine de bratul meu.
picioarele incepeau sa o ajute.
pe neasteptate i-am vazut palmele umflate de nesomn.
ne-am continuat plimbarea. mai mult in tacere."

"Plimbare.Mai mult in tacere"  de Marin Malaicu-Hondrari

Dedicata prietenelor mele A si M grav bolnave

vineri, 17 mai 2013

17 mai

Ploua.O zi de sfarsit de mai cu cerul rupt in doua, cu gandurile rasfirate.
Am avut o dimineata plina; calculatorul ocupa un loc important in viata mea, desi imi doresc sa limitez orele virtuale; din pacate tot ce fac este destinat unui tinut indepartat si asta este singura cale de comunicare. Nici prietenii nu sunt mai aproape si nici perspectivele de afaceri nu se ivesc loco; n-am de ales, sunt legata de taste si ecran cu fire invizibile.
Intre timp am mai citit cate ceva; de tinut minte "Norwegian Wood" de Haruki Murakami, musai de recitit intr-o zi. Poate pentru ca i-a venit randul dupa Marie Antoinette, Mrs Dalloway, Mediterranean Vegetarian Cooking si o multime de romane de Sue Grafton, impresia a fost foarte puternica, nu incetez sa ma gandesc cat de tare te poate impresiona ceva povestit simplu, schematic, de parca ti s-ar comunica nimic altceva decat ordinea de zi.



Citesc o carte surprinzatoare, "Old Town" de Lin Zhe; parca tot ce citesc in ultimul timp se leaga cumva de orasul Lompoc, ciudat cum s-a potrivit sa citesc romanele scurte scrise Sue Grafton si cartea asta scrisa de o autoare din China, amandoua legate mai mult sau mai putin de oraselul destul de anost, Lompoc. Surprinzator insa este stilul si modul cum este povestit subiectul; literatura din China la care am avut acces pana acum nu sufera de niciun fel de inhibitii, ceea ce n-as putea spune despre literatura care se "practica" in Romania in timpul comunismului. Dar ce conteaza ? Noi sa fim sanatosi si maine sa fie soare !

sâmbătă, 11 mai 2013

11 mai

Nici posturile de televiune britanice nu sunt cine stie ce smecherie, dar cel putin ce se spune la stiri ramane acolo, nu se mai continua, repeta si infrumuseteaza in zeci de alte emisiuni, talk show-uri si alte mascarade.
Sunt emisiuni pentru toata lumea, si pentru cei carora le place sa-si spele rufele in public sau sa-si exhibe vulgaritatea, dar si pentru cei interesati in istoria propriei tari, in gradinarit, crafting, arta, muzica, etc. Sunt si multe emisiuni gen concurs, de tot felul, si stupidute si cu nivel ridicat de dificultate unde trebuie sa stii mai mult decat ce a mai facut in ultimul tmp una dintre blondele fara creier si cu tate mari.
Daca te uiti la ce trebuie poti sa intelegi ca o tara, indiferent care este aia, iti poate oferi un mediu propice pentru o afacere de succes, o cariera care sa te faca fericit, un mod extraordinar de a-ti petrece timpul liber,etc.
Ma tot gandesc la iubitorii de manele de acasa....muzica asta nu este romaneasca, nu are nicio traditie in Romania, nu provine din vreun mediu muzical cu radacini seculare pe teritoriul tarii, este doar o facatura care place unora. Pipitele care se vantura pe micul ecran sunt tot facaturi. Stiristii nu sunt nici ei departe. Tampenia pe care o repeta unii ca la televizor se arata doar ce cere populatia, nu are nicio acoperire. Populatia este diversa, cu gusturi diverse, cu talente diverse; daca vrem ca tinerii sa stea in tara ar trebui sa le aratam ca exista si altceva decat scandaluri, mita, fraude, vulgaritate si incultura.
De ce nu se vorbeste despre lucruri interesante, despre oameni obisnuiti care au mici afaceri de succes, despre sportivi talentati, artisti extraordinari, oameni care vor sa schimbe ceva, persoane care au hobbiuri si interese, etc ? De ce nu exista asociatii care sa ajute cu adevarat pe cei cu probleme, de exemplu persoane care sufera atacuri cerebrale si nu-si mai pot relua vechiul loc de munca, dar sunt capabili sa faca altceva, asta ca sa dau un exemplu ? De ce nu se organizeaza evenimente sportive in folosul celor talentati intr-un domeniu, dar prea saraci pentru a putea continua ? De ce nu se vorbeste despre cine suntem noi cu adevarat ? De ce se minte la nesfarsit ?

sâmbătă, 6 aprilie 2013

6 aprilie

Ce-am citi in martie si mi-a placut ? Aaaaa, "Agent Zigzag" de Ben Mcyntire, "Drinking Closer to Home" de Jessica Anya Blau si 12 carti politiste din seria in ordine alfabetica scrisa de Sue Grafton. Voila !

marți, 26 martie 2013

26 martie

"I can handle this, I thought. All of us are subjected to somebody else's power at some point. So once in a while you kiss ass. So what ? Either you make your peace with that early, or you end up living your life as a crank and a misfit."

Sue Grafton - H for Homicide


Mda, cam asta e problema: nu e om sa nu fi fost supus la presiuni din partea cuiva mai puternic, fie ca este vorba despre relatia parinte-copil, angajat-sef, sotie-sot, prieten-prieten, etc, totdeauna cel puternic il striveste pe cel slab si-l manevreaza cum vrea el. Ai doua posibilitati: sa faci ce spune Sue Grafton sau sa-ti iei jucariile si sa pleci in alta parte unde este posibil sa treci prin acelasi proces.
Poate avem de invatat de la lupi si maimute, toata viata lor este doar ierarhie, supunere, supravietuire, asta este si ideea de haita sau grup, faci parte de acolo ai masa asigurata si poti supravietui mai mult  timp decat singur, dar...trebuie sa kiss ass; imi aduce aminte de un grup de politicieni dintr-o tara pe care o cunosc, se numesc senatori si deputati......

vineri, 22 martie 2013

21 martie

"In nations where women live demoralized in servitude and are not allowed to learn and think, civilization never blossoms completely: before it can, it becomes corrupt or withers.
It is as if the collective soul of a nation or caste where this occurs cuts off one of its wings. It is like a living being that has half of its organism atrophied or paralyzed."

Juan Valera


Asta este o teorie interesanta, dar cred, doar partial adevarata si greu de verificat pentru cineva care nu are acces la date pe care sa le poata studia.
Nu cred ca numai barbatii pot fi tentati de coruptie, iar zilele trecute am urmarit un doumentar realizat de BBC despre trupele incartiruite in Afganistan: angajatii afgani, toti barbati, nu stiau sa scrie sau sa citeasca, asa ca nu doar femeile sunt tinute in "intuneric".
Ramane pentru altii mai destepti sa  faca o analiza competenta si sa traga concluziile potrivite.

miercuri, 20 martie 2013

20 martie

"When there is not a war, there is something equally bad, perhaps worse: armed peace. Money is spent recklessly on sustaining immense armies, and the youngest, strongest, most able-bodied men in Europe, removed entirely from all useful work, are always with weapons in their hands, lying in wait, keeping watch, and endangering themselves."

A Bit of Everything - Juan Valera

marți, 19 martie 2013

19 martie

"In the orchards of Murcia and Valencia, in the valley of Malaga, on the banks of the Guadalquivir, and even in the fertile plain of Granada, spring is diluted, it runs together in a blur with winter; it is a diffuse and practically invisible spring."

A Bit of Everything de Juan Valera

Este o monotonie a peisajului, o interpatrundere a anotimpurilor pana la confuzie, exceptand toridele luni de vara, care duc la epuizarea sperantei, platitudine si plictiseala ce da in betie pentru cei ce se asteptau ca venirea aici sa insemne o continua petrecere alaturi de prieteni noi si generosi.
Cata ironie in ploaia care cade.......

luni, 18 martie 2013

18 martie

"Sometimes I picture death as a wide stone staircase, filled with a silent procession of those being led away."
Sue Grafton - D for deadbeat

Desi tragica, moartea isi pierde din detalii aici, unde durerea se camufleaza impotriva indiscretiei; moartea celor dragi se indura in tacere. Despre moartea proprie nu se discuta decat cu zambetul pe buze, este o batalie pierduta din start; aici, unde nisipul de ieri acopera jumatate din pietrele de azi, oamenii sunt perceputi doar ca pasagerii unui vapor de lux: vin, se mira, se amuza, cumpara amintiri, risipesc timp si bani, se gandesc in fuga la ce-a fost frumos, dupa care pleaca inspre alte zari spre a nu mai reveni vreodata.

joi, 14 martie 2013

14 martie 2013

Trecea un înger,
pe un scaun negru aşezat.
Trecea prin aer, liniştit
şi mândru.

Eu îl priveam de la fereastră, cum
prin ziduri trece ca prin fum.

Primeşte-mi un cuvânt, strigai,
tu, îngere, împins din rai
de-un vânt stârnit, de-o apăsare
a vreunui gând cu mult mai mare.

Dar îngerul tăcea, trecea
pe-un scaun negru stând, citind
o carte veche, strălucind
în legătura-i de argint, şi grea.

Trecu prin blocul nou din piaţă.
Trecu prin chioşcul alămiu
al staţiunii de benzină,
abstras, divin.

Primeşte-mi, îngere, strigai,
paharul care-l beau, cu vin.
Pâinea primeşte-mi-o şi sarea...
Mi-apasă-n coastă înserarea.

Dar îngerul tăcea, trecea
prin soba din odaia mea.
Pe un scaun negru sta, citind
o carte grea cu solzi de-argint.

Când fu în dreptul meu, strigai -
o, îngere venit din rai,
mă lasă să m-atârn şi eu
de scaunul tău, de braţul tău.

Abia putui de un picior
de scaun, să m-agăţ din zbor.

Astfel prin aer şi prin ziduri
cu îngerul zburam şi eu,
la fel cum flutură în vânt
mătasa unui steag înfrint!

Şi mă răneam de-acoperişe,
de ramurile verzi, piezişe,

şi mă izbeam de stâlpii lungi,
de cabluri şi de sârme şi de dungi...

Mă desprinsei de sus căzând
în piaţa înserată, liniştită.
O, el se-ndepărta zburând,
prin aer şi prin ziduri străbătând
cu cartea-n mâini, citind cu patimă
necontenită.

O, el se-ndepărta şi eu
tot mai vroiam să-l văd, prin seară.
...Dar el s-a dus alunecând,
împins în rai ca de un vânt,
sau, poate, de-apăsarea unui gând
cu mult mai mare.



"Ingerul cu o carte in mana" - Nichita Stanescu

miercuri, 13 martie 2013

Asta-i propunerea englezilor pentru scaunul de la Vatican:



P.S. Pentru cei agitati de copyright, poza este pe Facebook, deci publica si am luat-o de la o prietena.

sâmbătă, 9 martie 2013

9 martie 2013

"There is nothing in the path of life that we don't already know before we started. Nothing important is learned, it is simply remembered."

The angel's game de Carlos Ruiz Zafron

miercuri, 6 martie 2013

6 martie 2013

Ar fi ideal ca religia sa fie o optiune individuala bazata pe convingere spirituala si nu politica de stat.
Dar atunci libertatea individului ar fi amenintatoare pentru autoritati, imposibilitatea de a controla populatia ca pe o turma de oi ar pune prea multe probleme, metodele coercitive n-ar mai cunoaste limite, totul ar deveni intunecat si kafkian; de aici rezulta ca este mai bine sa urmam ritualuri inventate de misogini si avizi de putere, sa contribuim cu bani la bunastarea lor si a urmasilor lor si sa nu ne punem prea multe intrebari, in definitiv ignoranta se suporta mai usor decat durerea de a vedea cum esti batjocorit pentru arginti; si evident ca se pot gasi si chestii pozitive in toata povestea asta: porcii se ingrasa frumos cu colacii platiti de noi.

marți, 5 martie 2013

5 martie 2013

"Guatama Buddha told his followers to not just do whatever he told them to, but to listen to his teachings and then meditate on them, and come to the truth about the best way to act themselves. So there aren't really Buddhist "laws", although many cultures which are predominantly Buddhist have laws based on Buddhist concepts. The Buddha did offer some precepts that guide how we should behave in order to more skillfully find our way to enlightenment. The most basic of these are:
Don't kill.
Don't steal.
Don't engage in illicit sex.
Don't speak divisively.
Don't speak abusively.
Don't engage in idle chatter.
Don't tell lies.
Abandon greed.
Abandon ill will.
Cultivate right views."

"In Buddhism, the views on vegetarianism vary from school to school. According to Theravada, the Buddha allowed his monks to eat pork, chicken and beef if the animal was not killed for the purpose of providing food for monks. Theravada also believes that the Buddha allowed the monks to choose a vegetarian diet, but only prohibited against eating human, elephant, horse, dog, snake, lion, tiger, bear, leopard, and hyena flesh.The Buddha did not prohibit any kind of meat-eating for his lay followers. In Vajrayana, the act of eating meat is not always prohibited. The Mahayana schools generally recommend a vegetarian diet, for they believe that the Buddha insisted that his followers should not eat meat or fish."

Wikipedia, forums - de studiat mai departe.

luni, 4 martie 2013

4 martie 2013

Dupa ce-am gasit asta m-am gandit sa il tratez pe C. cu ceai de busuioc; nu pot spune ca mi-a placut in mod deosebit, dar l-am incercat ca tratament la o tuse rebela (ramane de vazut daca are efect).
Se implinesc ceva ani de la cutremurul din 1977, n-am uitat, nici n-as avea cum, am trecut prin ceva emotii atunci.
Ploua, au inceput ploile, toata saptamana este compromisa: nu pot picta, nu pot coase, nu pot iesi la plimbare; da, sigur, stiu, e necesara pentru agricultura, dar nu creste nimic aici, totul se aduce cu tirurile din alte tari, le-as trimite lor ploile astea interminabile, sa le fie de folos.
Am facut bookingul la zbor, alt an, alta venire acasa, imi trece timpul intre o venire si alta, uite asa mai trece un an....cand povestesc despre acasa trebuie sa ma gandesc intai in ce an s-a intamplat evenimentul respectiv, apoi povestea merge firesc, se desfasoara scurt, pe perioada petrecuta acolo. Intr-o zi o sa vin doar pentru mine, acum o fac pentru M. care se apropie de 90 de ani si pentru cele doua prietene grav bolnave.
N-am mai citit de mult poezie, am insa pe wish list cartea asta si asta.
Astazi am inceput " Agent Zigzag", interesanta, desi am vazut recent documentarul cu acelasi subiect, este insa captivanta, numai buna pentru zile ploioase aromate cu ceai de busuioc.

4 martie 2013


vineri, 1 martie 2013

1 martie 2013

Din nou din categoria "clientul nostru, stapanul nostru" am primit un feedback grozav de la o clienta din Irlanda:
"Excellent seller would 100% recommend! Lovely lady with a shop full of gorgeous items. Items better than expected! Very fast delivery and good communication with buyer. Was also given a gift-very grateful and so very pleased with all my items! Gorgeous."
si un email de la aceeasi:
" Hi Dana! I just wanted to personally thank you so much for my items and gift! It was extremely generous of you and I absolutely adore all of them!
Thank you so much again,
Maeve Haslett"

Pentru ca nu se poate sa le ai pe toate(sau foarte rar) eu trebuie sa ma multumesc cu aprecierile, ca banii nu sunt prea multi, doar de 2-3 coji de samanta, dar cel putin le mananc cu placere si cu multumire ca le-am adus si altora zambetul pe buze..

1 martie 2013

Dintre cartile citite in februarie, de tinut minte:

- Sixpence House de Paul Collins

- Nate in Venice de Richard Russo

- The Joy Luck Club de Amy Tan

- Driving Over Lemons de Chris Stewart

- The Curious Incident of the Dog in the Night de Mark Haddon

marți, 26 februarie 2013

26 februarie 2013

Aaaaaaaah........daca ar fi sa imit moda "zilei fara cuvinte" lansata in ultimul an, probabil ca as participa cu asta; nu, nu-mi apartine, este 100% Irina, eu nu-mi gasesc cuvintele pentru a lasa un comentariu potrivit, nici nu cred ca s-ar mai putea adauga ceva.

luni, 25 februarie 2013

25 februarie 2013

"I know you're not a man of faith, Edmond, but faith is found when one isn't looking for it and the day will come when your heart, and not your mind, will long for the purification of the soul".

The Rose of Fire - Carlos Ruiz Zafron

sâmbătă, 23 februarie 2013

23 februarie 2013

In teorie democratia nu-ti ingradeste libertatea de gandire si exprimare.
In practica esti ingradit de reguli politice, precepte religioase si judecati invechite perpetuate de traditie sau ignoranta.
Atata timp cat ceea ce gandesc nu prejudiciaza alta persoana nu ar trebui sa-mi fac nicio problema, sa ma imbrac cum vreau, sa iubesc cum simt, sa cred in ce ma defineste, samd. Dar treburile se complica periculos cand depasesti standardele grupului din care faci parte sau in care te-ar vrea unii cu de-a sila.
Nu este atat de simplu sa-ti gasesti drumul in viata, daca inca de cand incepi sa respiri ti se impune ce trebuie sa gandesti, ce trebuie sa faci, ce este rau sau bine si nu ti se da posibilitatea de a alege atunci cand poti intelege cu adevarat despre ce este vorba.
Pare foarte criptic, peste ani n-o sa reusesc sa-mi amintesc ce mi-a provocat gandurile de mai sus....este de fapt o comparatie intre cum sunt privite religia si orientarea sexuala in tarile din Europa de vest si cum se priveste problema acasa.  Se poate discuta o gramada pe tema asta, pro si contra...pierdere de timp, nu conteaza parerea mea atata timp cat eu nu sunt afectata in niciun fel de diferenta asta; in plus consider ca, orientarea mea sexuala si credinta pe care le am sunt probleme personale, intime as putea spune si oricum, nu depasesc limitele banalitatii; ce veau sa spun este ca trebuie sa invatam sa traim in democratie, sa acceptam ca oamenii sunt diferiti, ca pot avea alte pareri, credinte, orientari, gusturi, posibilitati, etc, decat marea majoritate.
Sigur ca orice exces este gresit; daca te uiti in trecut te lovesti de fapte reprobabile comise in numele credintei, de exces de zel care a dus la pierderea de mii de vieti omenesti. Suntem importanti sau nu ? Daca suntem importanti avem dreptul sa ne traim viata asa cum dorim, sa ne implinim spiritual asa cum este potrivit pentru fiecare; daca nu suntem importanti, ci doar "carne de tun" atunci urmam hoarda si lozincile ei pe care nu le intelegem, doar le repetam ca pe o lectie invatata pe dinafara, ca sa ne dea doamna invatatoare un "foarte bine" si sa se laude mama la vecini ce copil destept are.

duminică, 17 februarie 2013

17 februarie 2013

Chiar daca nu lucrezi intr-o companie mare si n-ai un venit urias, ci doar faci ceva cu pasiune din care scoti doar bani de buzunar, tot iti face mare placere cand iti este apreciata munca:

"Yaaayyyy! They came today! :) Thank you, Dana! Everything is lovely and fresh, and thank you for the the extras; they're really cool pieces. I'll be sure to leave you +++positive+++ feedback. You've been really awesome!  - UrbanHeirlooms".


Sunt locuri in lume unde "clientul nostru, stapanul nostru" chiar se aplica si nu in mod ironic, ci constructiv; atata timp cat oferi calitate, esti amabil si privesti tranzactia din pozitia cumparatorului ai numai de castigat; intai se dobandeste prestigiul, banii vin dupa.

sâmbătă, 16 februarie 2013

16 februarie 2013

Uneori puteai sa auzi cum cresc brazii, alteori aerul era strident de pur, iar zilele se insirau intr-o aritmetica familiara: dimineata devreme si pe inserat zgomotele aveau consonanta domestica, pana in pranz te fura tacerea, apoi interveneau glasuri de copii, trebaluit de gospodine, iar dupa-amiezele apartineau celor puternici.
La munte, "ai mei" se simteau mai aproape de Dumnezeire; bunicii mei erau credinciosi, mergeau la biserica, priveau muntele in fata si aveau teama si respect, dar nu si unul fata de celalalt; sper ca intre timp au ingropat armele si si-au gasit linistea.

vineri, 15 februarie 2013

15 februarie 2013

Din cand in cand este foarte placut sa mai auzi si voci vesele de acasa, sa vorbesti cu prieteni care nu se vaita, care nici nu s-au vaitat vreodata (nici chiar cand le-a fost extrem de greu).
Si tot la fel de placut este sa iesi la cafea cu cineva care nu poarta ochelari de cal, care nici n-a purtat vreodata si care nu incepe fiecare propozitie cu "nu-mi place", desi nici nu stie bine despre ce este vorba (si nici n-ar trebui sa-si dea cu parerea).

joi, 14 februarie 2013

Mmmmmm, Sf Valentin.....ce pot sa spun, ca nu-mi pasa ce spun cei oripilati de comercializarea sufocanta a zilei ? Este sau nu romanesc nu conteza pentru mine, vreau sa profit de ce este mai interesant in ambele culturi, asa ca l-am sarbatorit si o sa incerc sa sarbatoresc si Dragobetele, daca nu uit...problema este ca nu l-am sarbatorit niciodata inainte, dar asta face parte dintr-o alta poveste: n-aveam cum sa-l sarbatoresc atata timp cat anii comunismului au inabusit aproape orice incercare de a te bucura de viata si atata timp cat nici nu auzisem de el, fiind nascuta la oras, iar mama nu cred ca a avut timp sa se impregneze de traditiile satului unde s-a nascut, a plecat de acolo inainte de a implini 11 ani ca urmare a divortului parintilor ei; stiu cu siguranta ca a fost prea marcata de evenimentele din viata personala ca sa-i mai pese la varsta aceea frageda de Dragobete (povestile ei erau despre cat de ciudat s-a purtat tatal ei dupa divort, despre cat de greu a fost viata ei la internat sau intr-o casa inchiriata, pe care erau nevoiti s-o subinchirieze din lipsa de bani, nicidecum despre Dragobete; pomenea uneori despre balurile la care surorile mai mari se duceau cu entuziasm si la care ea nu putea sa mearga, fiind prea mica).
Aici obceiul impune sa mergi la restaurant, unde de cele mai multe ori platesti o suma imensa pentru ceva ce n-as manca oricum.
Anul trecut am fost la Cafe Rojo, o cafenea-restaurant considerata scumpa, dar unde serviciul este ireprosabil (primisem ca dar de Craciun un voucher de la o prietena, care a plecat, poate pentru totdeauna, acasa in Danemarca).
Anul asta am sarbaorit acasa cu tiger prawns si sampanie Grand Cremant; nu mi-a luat mult timp sa pregatesc crevetii in coaja, sa fac o salata si un orez; mancarea a fost delicioasa si n-a costat mai mult de12 £, ceea ce nu se compara cu peste 60-70 £ cat ar fi trebuit sa cheltuim la restaurant. Da, miroase a creveti in camera, dar cel putin nu stau incorsetata intr-o rochie stramta si nu ma strang pantofii, sunt relaxata si degust in liniste din sampanie(nimic nu se compara, pentru mine, cu linistea si atmosfera relaxata de acasa...)
Viata ti-o faci asa cum vrei, deciziile pe care le iei atarna, de fapt, destul de mult in balanta. Azi imi este bine, maine imi poate fi rau asa cum mi-a mai fost, dar ce stiu sigur este ca asta este totul, nu este o repetitie, asta este viata cu adevarat, si trebuie traita cu mult curaj; nu stie nimeni cat timp ii este alocat, nu are sens sa amani, sa pastrezi, sa te limitezi, sa fii extrem de atent cu una si cu alta; nu ai o suta de vieti, ci una singura, traieste-o in asa fel incat sa fii multumit.

duminică, 3 februarie 2013

3 februarie 2013

Dintre cartile citite in ianuarie, de tinut minte:

- The 100 Year Old Man Who Climbed Out The Window And Dissapeared de Jonas Jonasson

- The Angel's Game de Carlos Ruiz Zafron

- Blindess de Jose Saramago

- The Kite Runner de Khaled Hosseini

sâmbătă, 2 februarie 2013

2 februarie 2013

"In 12 ianuarie 1932 a fost o "furtuna" de zapada de 15 minute, care a putut fi observata de la Spialul Militar."
Amuzant, ieri au fost 22 de grade...cat de socati or fi fost pacientii si personalul Spitalului Militar in ianuarie 1932, cand probabil cativa fulgi ratciti au cazut si topit instantaneu in curtea incintei; ma indoiesc ca a fost o furtuna reala, oamenii de aici exagereaza cu sinceritate (lol), boala oricarei comunitati mici.

vineri, 1 februarie 2013

1 februarie 2013

Incepe sa fie ridicol: tot auzi despre cum trebuie sa mananci sanatos, sa reduci colesterolul mancand numai legume, bolile de inima mancand numai carne de pui si peste, cancerul band tone de ceai verde samd..... Dar cum se face ca englezii care beau tone de ceai verde si negru fac cancer ? Si cum este posibil ca aceiasi britzi sa faca atac de cord cand mananca doar vita si nu se ating de carnea de porc cu grasime ? Cum se intampla de francezii care ineaca totul in unt sunt mai sanatosi ? Iar chinezii care prajesc tot ce apuca in wok au putine cazuri de cancer ? Si cum de n-am avut colesterol 50 de ani in Romania desi ma indopam cu slanina, carnati, tobe, sunci si fripturi de porc cu slana de un deget ? Nemaipomenind ca nu suport alt ceai decat de plante si asta numai cand ma apuca junghiurile si ametelile ?
O prietena din America mi-a trimis un link cu o dieta demna de un ierbivor, cica nici puiul, pestele si fructele de mare nu mai sunt sanatoase. Mi se pare total aiurea; daca tot trebuie sa mor intr-o zi nu vad de ce nu m-as bucura de ce-mi ofera viata pana atunci, inloc sa ma infometez si sa ma hranesc cu razachii....Sunt de acord cu salatele si legumele, dar alaturi de putina carne cu care sa se asorteze. Sunt de acord cu moderatia, dar dieta mea o sa fie intotdeauna dupa pricipiul: din toate cate putin cu multa placere.

joi, 24 ianuarie 2013

24 ianuarie 2012

24 ianuarie 1978 - ningea cu fulgi mari in Regie; fetele care locuiau in caminul R au iesit afara sa danseze "hora unirii", desi se inserase devreme; apoi s-au imbratisat. Cateva au mai ramas pret de o bataie cu bulgari, apoi li s-au auzit vocile insufletite pe coridor...in cateva zile incepea sesiunea de examene, pentru mine prima si cea mai greu de uitat (primul examen s-a incheiat cu exmatricularea unui coleg; al doilea este o poveste in sine)....
24 ianuarie 2013 - ploua; citesc "Jocul Ingerului" de Carlos Ruiz Zafron; nu ma gandesc nici la viitor, nici la trecut, de la un timp ador prezentul, este tot ce am mai pretios si-mi curge printre degete ca orice avere nemuncita.

luni, 21 ianuarie 2013

Greu sa mergi inainte cu ochelari de cal cand exista atatea tentatii moderne, nu-i nici macar indicat sa predicam aceleasi reguli antice si invechite, sa fim surzi si absurzi, fara a privi in jur si a intelege ca noi ar trebui sa ne adaptam la nou, deja nu se mai pune problema de a adapta ceva la nevoile noastre ci invers; dar pentru a nu inlocui ceva care nu mai merge cu ceva care ne poate distruge avem obligatia de a nu uita de unde am plecat, de a pastra si transmite mai departe ce a fost bun, curat si traditional.

joi, 17 ianuarie 2013

17 ianuarie 2013

Am prelungit putin vacanta, incep anul cu trandaveala, dar numai daca privesti dpdv al workalcoholicului; motoarele merg, dar pe turatie scazuta, nu ma mai agit ca tot acolo ajung, de ce m-as grabi ?
Lucrez cate ceva, incet, tacticos, cu exceptia zilei de miercuri cand ma relaxez cu prietenele la o barfa sau o operativa, depinde cu cine ma intalnesc.
Citesc mult si-mi permit sa "gust" fiecare cuvant; imi aduc cate un pahar plin ochi cu ceai de macese, langa pat, sa-mi tina de cald in timpul orelor de lectura; imi place culoarea lui rubinie, imi aduce aminte de excursiile pe dealurile Moreniului( pline de macesi prin anii '70).
Seara, spun "nu" la toate invitatiile si aleg filme si documentare sa ne placa la amandoi.
Da, aici este soare, nu-i fir de zapada, dar in sufletul meu este iarna si ador s-o petrec in tihna, asa cum stiu de la ai mei.