joi, 14 februarie 2013

Mmmmmm, Sf Valentin.....ce pot sa spun, ca nu-mi pasa ce spun cei oripilati de comercializarea sufocanta a zilei ? Este sau nu romanesc nu conteza pentru mine, vreau sa profit de ce este mai interesant in ambele culturi, asa ca l-am sarbatorit si o sa incerc sa sarbatoresc si Dragobetele, daca nu uit...problema este ca nu l-am sarbatorit niciodata inainte, dar asta face parte dintr-o alta poveste: n-aveam cum sa-l sarbatoresc atata timp cat anii comunismului au inabusit aproape orice incercare de a te bucura de viata si atata timp cat nici nu auzisem de el, fiind nascuta la oras, iar mama nu cred ca a avut timp sa se impregneze de traditiile satului unde s-a nascut, a plecat de acolo inainte de a implini 11 ani ca urmare a divortului parintilor ei; stiu cu siguranta ca a fost prea marcata de evenimentele din viata personala ca sa-i mai pese la varsta aceea frageda de Dragobete (povestile ei erau despre cat de ciudat s-a purtat tatal ei dupa divort, despre cat de greu a fost viata ei la internat sau intr-o casa inchiriata, pe care erau nevoiti s-o subinchirieze din lipsa de bani, nicidecum despre Dragobete; pomenea uneori despre balurile la care surorile mai mari se duceau cu entuziasm si la care ea nu putea sa mearga, fiind prea mica).
Aici obceiul impune sa mergi la restaurant, unde de cele mai multe ori platesti o suma imensa pentru ceva ce n-as manca oricum.
Anul trecut am fost la Cafe Rojo, o cafenea-restaurant considerata scumpa, dar unde serviciul este ireprosabil (primisem ca dar de Craciun un voucher de la o prietena, care a plecat, poate pentru totdeauna, acasa in Danemarca).
Anul asta am sarbaorit acasa cu tiger prawns si sampanie Grand Cremant; nu mi-a luat mult timp sa pregatesc crevetii in coaja, sa fac o salata si un orez; mancarea a fost delicioasa si n-a costat mai mult de12 £, ceea ce nu se compara cu peste 60-70 £ cat ar fi trebuit sa cheltuim la restaurant. Da, miroase a creveti in camera, dar cel putin nu stau incorsetata intr-o rochie stramta si nu ma strang pantofii, sunt relaxata si degust in liniste din sampanie(nimic nu se compara, pentru mine, cu linistea si atmosfera relaxata de acasa...)
Viata ti-o faci asa cum vrei, deciziile pe care le iei atarna, de fapt, destul de mult in balanta. Azi imi este bine, maine imi poate fi rau asa cum mi-a mai fost, dar ce stiu sigur este ca asta este totul, nu este o repetitie, asta este viata cu adevarat, si trebuie traita cu mult curaj; nu stie nimeni cat timp ii este alocat, nu are sens sa amani, sa pastrezi, sa te limitezi, sa fii extrem de atent cu una si cu alta; nu ai o suta de vieti, ci una singura, traieste-o in asa fel incat sa fii multumit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu