marți, 14 octombrie 2014

"The past crumbles, the present is dreary and the future doesn't exist", asta-i tot ce am mai putut spune azi dupa ce am aflat ca cineva drag mie s-a stins din viata. Sa fim cinstiti, sfarsitul Florii Albastre este "totul este trist in lume" si nu ca in varianta modificata pentru a-i scuti pe unii de depresii si a nu fi nevoiti sa explicam prea multe mintilor inocente.
Citesc o carte stupida ecranizata inteligent incat sa devina suficient de atractiva pentru cei multi de care vorbeam anterior; se potriveste bine, cand esti prost dispus nu mai ai chef si de framantarile filozofice sau sociale ale altora; ce-mi pare rau este ca nu mi-a trecut mie asta prin cap, sa gatesc toate meniurile din cartea de bucate favorita si apoi sa delirez pe subiect aici, pe blog; dar nu este timpul trecut, pe-a mea n-o cheama Julia (si culmea, nici Sanda) ci Didi, si cand nu o sa-mi mai faca nimeni probleme si o sa pot trai linistita, o fac si p-asta. Pana atunci mai este...