vineri, 25 octombrie 2013

25 octombrie

Ma intreb cum ar fi fost viata mea daca nu as fi trait atatia ani intr-o societate care producea "cetateni de tip nou, multilateral dezvoltati" si care nu se pricep la nimic cu adevarat; probabil ca mintea mea n-ar fi atat de plina de informatii nefolositiare, poate as gandi mai practic si as fi mult mai eficienta (si sigur cam plictisita fiind interesata de mult mai putine subiecte).

#

Intr-o anume parte a lumii exista blogari foarte convinsi de importanta lor, care toaca pana la fibra aceleasi vechi subiecte, pe care mai bine le-ar da uitarii si nu le-ar mai face atata publicitate. Intr-o alta parte a lumii, pe acelasi continent si pe altele mai indepartate, alti blogari scriu cu nonsalanta despre ei, familie, chestiuni cotidiene nu prea arzatoare, dar etern la ordinea zilei.
Io fac parte din prima categorie, cu exceptia ca nu m-am considerat niciodata importanta si am renuntat de multa vreme la subiectele care se traduc in latraturi de haita pe langa ursul care trece cu nepasare pe sosea. Ce ma mentine inca acolo este incapacaitatea mea de a vorbi public despre ce fac, ce face el, ce facem noi, ce-am mancat, ce am creat, ce am citit, etc. Poate ar fi un exercitiu util, poate as regasi importanta gestului marunt, banal prin repetitie si continut, care face viata in fapt. Poate daca toti am face asta si nu i-am mai baga in seama pe cei fara de caracter si miez am regasi o liniste pierduta cu cateva generatii in urma, am gasi esenta, firul care ne leaga de o anume parte din univers, poate valorile s-ar rostogoli inapoi in fagasul de unde au alunecat.


#


Din cand in cand ma uit afara, am impresia ca ploua, dar este doar fosnetul frunzelor uscate. Este cald, lipicios, mustele abunda deranjand pranzul turistilor de o zi. Nu stiu daca este doar o toamna lunga sau linistea de dinaintea furtunii; n-a plouat de mult, orasul este murdar si parca sta agatat intr-o bula de aer prafuit.


#


Am mult de lucru, putin timp si ridicol de putini bani. Dar este toamna si asta imi face bine. Intotdeauna.

duminică, 13 octombrie 2013

13 octombrie bis

De Kirsten Sims
De Reinhard Michl
In ultimul timp am petrecut un pic mai mult timp pe Pinterest, nu neaparat sa adaug imagini, ci mai mult sa trec de la o tema la alta si sa-mi bucur ochii; e un fel de exercitiu foarte eficient pentru eliberarea de stres.

De Justine Brax 
De Whooli Chen



Mai multe ilustratii in Art that makes me smile.

13 octombrie

Am gasit un sait interesant despre Ploiesti, aici. Si alte fofografii interesante, aici si aici.
Mai exista si alte surse, bineinteles. Cred ca o bogata colectie de imagini si date se gaseste la Biblioteca N. Iorga. Sper sa stau intr-o zi mai mult pe acasa si sa fac ceva studiu de arhiva (asta ca tema, desi stiu ca nu este posibil decat peste vreo cativa ani, dar sa fim sanatosi si facem si treaba asta migaloasa, dar placuta sufletului).

sâmbătă, 12 octombrie 2013

12 octombrie 2013


Mi se pare interesant ca mai pot trai senzatii noi, incerca impresii marunte; de multe ori m-am intrebat cum o fi sa te simti eliberat de presiunea de a crea ceva la comanda in fiecare zi, de a produce, de a atrage atentia....de a munci pentru ca ti s-a bagat in cap ca trebuie sa mergi la locul ala de munca si nu altundeva unde ai putea respira mai in voie pe bani mai putini, dar cu mai multi neuroni intregi. 
Acum stiu: este din nou sentimentul de libertate, eliberare de constrangeri, este ce simteam mergand pe Maria Guerrero, dimineata, printre oameni care nu ma vazusera niciodata si nu aveau sa ma mai intalneasca decat printr-o intamplare, pe langa case abia vizibile de sub perdele de flori, sub un soare generos, ascultand franturi de conversatii intr-o limba aproape de neinteles pentru mine.....sentimentul ca esti "singur" pe lume, ca nu te stie nimeni, ca poti face aproape tot ce vrei fara teama de a fi judecat gresit, ca in ultima instanta esti in sfarsit propriul tau stapan si ai toate sansele sa te redescoperi asa cum erai in adolescenta..... pericol ? frica ? timiditate ? neah, uiti de toate astea intr-o secunda, ca si de ziua de maine, caci de ce ne-am teme atat de tare de maine, cand azi poate insemna sfarsitul ?

vineri, 4 octombrie 2013

4 octombrie 2013

Ii admir pe cei care au puterea sa se lupte cu sistemul, oriunde ar fi ala. Eu traversez o perioada nostalgica, nu mai am putere sa ma bucur decat de lucruri neinsemnate: de toamna, de vremea frumoasa de afara, de linistea din casa, de imagini frumoase gasite aiurea pe Internet,etc...
Colectia de cabinet photo cards din toata lumea creste incetisor; imi face placere sa vad zambete din timpuri de mult uitate, de prin 1910 inainte de primul mare razboi; cineva s-a uitat la fotografiile astea acum 100 de ani, cineva le-a inramat si expus privirilor 10 ani, 20 de ani, poate 70 de ani; apoi au fost uitate, aruncate intr-un colt de cufar sau sertar; e ca si cum le dau viata din nou.
A-propos de viata, daca vreodata ma voi imbolnavi grav nu vreau tratamentele lor, nu vreau sa ma chinuie pe un pat de spital oameni cu fete si fara suflet, sa-mi arda venele, sa-mi pierd parul, sa ma tarasc de la o zi la alta ca un schelet cu ochii stinsi; cat mai este de trait prefer sa arat si sa ma simt om. Au ajuns pe Luna, nu pot trai fara touch screen-uri, au solutii savante pentru orice si n-au gasit leacul pentru cancer ? Pe asta nu pot s-o mai cred, ba chiar cred ca e facuta cu intentie ca sa-i imbogateasca pe unii fara suflet.