marți, 26 februarie 2013

26 februarie 2013

Aaaaaaaah........daca ar fi sa imit moda "zilei fara cuvinte" lansata in ultimul an, probabil ca as participa cu asta; nu, nu-mi apartine, este 100% Irina, eu nu-mi gasesc cuvintele pentru a lasa un comentariu potrivit, nici nu cred ca s-ar mai putea adauga ceva.

luni, 25 februarie 2013

25 februarie 2013

"I know you're not a man of faith, Edmond, but faith is found when one isn't looking for it and the day will come when your heart, and not your mind, will long for the purification of the soul".

The Rose of Fire - Carlos Ruiz Zafron

sâmbătă, 23 februarie 2013

23 februarie 2013

In teorie democratia nu-ti ingradeste libertatea de gandire si exprimare.
In practica esti ingradit de reguli politice, precepte religioase si judecati invechite perpetuate de traditie sau ignoranta.
Atata timp cat ceea ce gandesc nu prejudiciaza alta persoana nu ar trebui sa-mi fac nicio problema, sa ma imbrac cum vreau, sa iubesc cum simt, sa cred in ce ma defineste, samd. Dar treburile se complica periculos cand depasesti standardele grupului din care faci parte sau in care te-ar vrea unii cu de-a sila.
Nu este atat de simplu sa-ti gasesti drumul in viata, daca inca de cand incepi sa respiri ti se impune ce trebuie sa gandesti, ce trebuie sa faci, ce este rau sau bine si nu ti se da posibilitatea de a alege atunci cand poti intelege cu adevarat despre ce este vorba.
Pare foarte criptic, peste ani n-o sa reusesc sa-mi amintesc ce mi-a provocat gandurile de mai sus....este de fapt o comparatie intre cum sunt privite religia si orientarea sexuala in tarile din Europa de vest si cum se priveste problema acasa.  Se poate discuta o gramada pe tema asta, pro si contra...pierdere de timp, nu conteaza parerea mea atata timp cat eu nu sunt afectata in niciun fel de diferenta asta; in plus consider ca, orientarea mea sexuala si credinta pe care le am sunt probleme personale, intime as putea spune si oricum, nu depasesc limitele banalitatii; ce veau sa spun este ca trebuie sa invatam sa traim in democratie, sa acceptam ca oamenii sunt diferiti, ca pot avea alte pareri, credinte, orientari, gusturi, posibilitati, etc, decat marea majoritate.
Sigur ca orice exces este gresit; daca te uiti in trecut te lovesti de fapte reprobabile comise in numele credintei, de exces de zel care a dus la pierderea de mii de vieti omenesti. Suntem importanti sau nu ? Daca suntem importanti avem dreptul sa ne traim viata asa cum dorim, sa ne implinim spiritual asa cum este potrivit pentru fiecare; daca nu suntem importanti, ci doar "carne de tun" atunci urmam hoarda si lozincile ei pe care nu le intelegem, doar le repetam ca pe o lectie invatata pe dinafara, ca sa ne dea doamna invatatoare un "foarte bine" si sa se laude mama la vecini ce copil destept are.

duminică, 17 februarie 2013

17 februarie 2013

Chiar daca nu lucrezi intr-o companie mare si n-ai un venit urias, ci doar faci ceva cu pasiune din care scoti doar bani de buzunar, tot iti face mare placere cand iti este apreciata munca:

"Yaaayyyy! They came today! :) Thank you, Dana! Everything is lovely and fresh, and thank you for the the extras; they're really cool pieces. I'll be sure to leave you +++positive+++ feedback. You've been really awesome!  - UrbanHeirlooms".


Sunt locuri in lume unde "clientul nostru, stapanul nostru" chiar se aplica si nu in mod ironic, ci constructiv; atata timp cat oferi calitate, esti amabil si privesti tranzactia din pozitia cumparatorului ai numai de castigat; intai se dobandeste prestigiul, banii vin dupa.

sâmbătă, 16 februarie 2013

16 februarie 2013

Uneori puteai sa auzi cum cresc brazii, alteori aerul era strident de pur, iar zilele se insirau intr-o aritmetica familiara: dimineata devreme si pe inserat zgomotele aveau consonanta domestica, pana in pranz te fura tacerea, apoi interveneau glasuri de copii, trebaluit de gospodine, iar dupa-amiezele apartineau celor puternici.
La munte, "ai mei" se simteau mai aproape de Dumnezeire; bunicii mei erau credinciosi, mergeau la biserica, priveau muntele in fata si aveau teama si respect, dar nu si unul fata de celalalt; sper ca intre timp au ingropat armele si si-au gasit linistea.

vineri, 15 februarie 2013

15 februarie 2013

Din cand in cand este foarte placut sa mai auzi si voci vesele de acasa, sa vorbesti cu prieteni care nu se vaita, care nici nu s-au vaitat vreodata (nici chiar cand le-a fost extrem de greu).
Si tot la fel de placut este sa iesi la cafea cu cineva care nu poarta ochelari de cal, care nici n-a purtat vreodata si care nu incepe fiecare propozitie cu "nu-mi place", desi nici nu stie bine despre ce este vorba (si nici n-ar trebui sa-si dea cu parerea).

joi, 14 februarie 2013

Mmmmmm, Sf Valentin.....ce pot sa spun, ca nu-mi pasa ce spun cei oripilati de comercializarea sufocanta a zilei ? Este sau nu romanesc nu conteza pentru mine, vreau sa profit de ce este mai interesant in ambele culturi, asa ca l-am sarbatorit si o sa incerc sa sarbatoresc si Dragobetele, daca nu uit...problema este ca nu l-am sarbatorit niciodata inainte, dar asta face parte dintr-o alta poveste: n-aveam cum sa-l sarbatoresc atata timp cat anii comunismului au inabusit aproape orice incercare de a te bucura de viata si atata timp cat nici nu auzisem de el, fiind nascuta la oras, iar mama nu cred ca a avut timp sa se impregneze de traditiile satului unde s-a nascut, a plecat de acolo inainte de a implini 11 ani ca urmare a divortului parintilor ei; stiu cu siguranta ca a fost prea marcata de evenimentele din viata personala ca sa-i mai pese la varsta aceea frageda de Dragobete (povestile ei erau despre cat de ciudat s-a purtat tatal ei dupa divort, despre cat de greu a fost viata ei la internat sau intr-o casa inchiriata, pe care erau nevoiti s-o subinchirieze din lipsa de bani, nicidecum despre Dragobete; pomenea uneori despre balurile la care surorile mai mari se duceau cu entuziasm si la care ea nu putea sa mearga, fiind prea mica).
Aici obceiul impune sa mergi la restaurant, unde de cele mai multe ori platesti o suma imensa pentru ceva ce n-as manca oricum.
Anul trecut am fost la Cafe Rojo, o cafenea-restaurant considerata scumpa, dar unde serviciul este ireprosabil (primisem ca dar de Craciun un voucher de la o prietena, care a plecat, poate pentru totdeauna, acasa in Danemarca).
Anul asta am sarbaorit acasa cu tiger prawns si sampanie Grand Cremant; nu mi-a luat mult timp sa pregatesc crevetii in coaja, sa fac o salata si un orez; mancarea a fost delicioasa si n-a costat mai mult de12 £, ceea ce nu se compara cu peste 60-70 £ cat ar fi trebuit sa cheltuim la restaurant. Da, miroase a creveti in camera, dar cel putin nu stau incorsetata intr-o rochie stramta si nu ma strang pantofii, sunt relaxata si degust in liniste din sampanie(nimic nu se compara, pentru mine, cu linistea si atmosfera relaxata de acasa...)
Viata ti-o faci asa cum vrei, deciziile pe care le iei atarna, de fapt, destul de mult in balanta. Azi imi este bine, maine imi poate fi rau asa cum mi-a mai fost, dar ce stiu sigur este ca asta este totul, nu este o repetitie, asta este viata cu adevarat, si trebuie traita cu mult curaj; nu stie nimeni cat timp ii este alocat, nu are sens sa amani, sa pastrezi, sa te limitezi, sa fii extrem de atent cu una si cu alta; nu ai o suta de vieti, ci una singura, traieste-o in asa fel incat sa fii multumit.

duminică, 3 februarie 2013

3 februarie 2013

Dintre cartile citite in ianuarie, de tinut minte:

- The 100 Year Old Man Who Climbed Out The Window And Dissapeared de Jonas Jonasson

- The Angel's Game de Carlos Ruiz Zafron

- Blindess de Jose Saramago

- The Kite Runner de Khaled Hosseini

sâmbătă, 2 februarie 2013

2 februarie 2013

"In 12 ianuarie 1932 a fost o "furtuna" de zapada de 15 minute, care a putut fi observata de la Spialul Militar."
Amuzant, ieri au fost 22 de grade...cat de socati or fi fost pacientii si personalul Spitalului Militar in ianuarie 1932, cand probabil cativa fulgi ratciti au cazut si topit instantaneu in curtea incintei; ma indoiesc ca a fost o furtuna reala, oamenii de aici exagereaza cu sinceritate (lol), boala oricarei comunitati mici.

vineri, 1 februarie 2013

1 februarie 2013

Incepe sa fie ridicol: tot auzi despre cum trebuie sa mananci sanatos, sa reduci colesterolul mancand numai legume, bolile de inima mancand numai carne de pui si peste, cancerul band tone de ceai verde samd..... Dar cum se face ca englezii care beau tone de ceai verde si negru fac cancer ? Si cum este posibil ca aceiasi britzi sa faca atac de cord cand mananca doar vita si nu se ating de carnea de porc cu grasime ? Cum se intampla de francezii care ineaca totul in unt sunt mai sanatosi ? Iar chinezii care prajesc tot ce apuca in wok au putine cazuri de cancer ? Si cum de n-am avut colesterol 50 de ani in Romania desi ma indopam cu slanina, carnati, tobe, sunci si fripturi de porc cu slana de un deget ? Nemaipomenind ca nu suport alt ceai decat de plante si asta numai cand ma apuca junghiurile si ametelile ?
O prietena din America mi-a trimis un link cu o dieta demna de un ierbivor, cica nici puiul, pestele si fructele de mare nu mai sunt sanatoase. Mi se pare total aiurea; daca tot trebuie sa mor intr-o zi nu vad de ce nu m-as bucura de ce-mi ofera viata pana atunci, inloc sa ma infometez si sa ma hranesc cu razachii....Sunt de acord cu salatele si legumele, dar alaturi de putina carne cu care sa se asorteze. Sunt de acord cu moderatia, dar dieta mea o sa fie intotdeauna dupa pricipiul: din toate cate putin cu multa placere.