vineri, 28 martie 2014

Citesc o carte despre un om normal, cu defecte, ganduri impudice, izbucniri de egoism....

Citesc o carte despre un om normal, cu defecte, cu ganduri impudice, cu izbucniri de egoism,etc. M-am plictisit sa aud numai despre oameni nepatati si sa citesc recenzii bazate pe simpatii pentru caractere imaculate. In viata nu intalnesti numai oameni perfecti si este imposibil ca in 60-80 de ani de viata sa nu fi calcat macar de vreo 10 ori stramb cu consecinte stiute de toti sau numai de tine.


William Boyd s-a nascut in Accra, Ghana on 7th March, 1952 si  si-a petrecut tineretea in Nigeria unde mama lui lucra ca invatatoare  iar tatal era doctor. 

A absolvit Nice University (Diploma of French Studies) si Glasgow University (MA Hons in English and Philosophy). Apoi s-a mutat la Jesus College, Oxford in 1975 unde si-a terminat teza de doctorat  avand ca subiect viata si opera lui Shelley. Pentru o scurta perioada a lucrat  la New Statesman magazine, apoi s-a intors la Oxford ca profesor predand literatura contemporana la St Hilda's College (1980-83). In acest timp i-a fost publicat primul roman, A Good Man in Africa(1981). Pana la urma a renuntat la profesorat in favoarea carierei de scriitor.
Boyd este casatorit cu Susan pe care a intalnit-o in perioada studentiei; ei i-a dedicat toate romanele scrise. Isi impart timpul intre America, UK si castelul din Bergerac unde produc vinuri premiate.
Informatie preluata de pe www.goodreads.com.


Nu am terminat inca, sunt pe la jumatatea cartii, dar pot spune ca este extrem de bine scrisa, nu a existat niciun moment in care sa-mi fi pierdut interesul; este atat de aproape de viata reala incat uneori te intrebi daca nu cumva tot ce este scris acolo este purul adevar sau imaginatia lui Boyd, daca nu cumva chiar asa s-au intamplat lucrurile, caci nu pare imposibil deloc. Este scrisa ca o autobiografie si trece de la o adolescenta banala la scene din primul razboi mondial, asa cum nu le intalnim decat rareori descrise, ca sa continue cu efuziuni si plictiseli din viata de cuplu, cu copii de crescut, impletite cu imagini provocate de halucinatia stralucitoare din industria filmului. Titlul are legatura cu Confesiunile lui JJ Rousseau.

Nota: Citesc cartile in varianta Kindle in limba engleza, nu stiu daca sunt editate in limba romana si ce titluri au, costa mult mai putin sa le cumpar via Amazon decat publicate pe suport de hartie si livrate de acasa; chiar daca iubesc varianta tiparita, cu siguranta m-ar ruina financiar. Imi place sa-mi dau cu parerea cam pe la jumatatea cartii cand sunt inca "prinsa" in desfasurarea ei; in plus n-are rost sa repovestesc cartile dupa ce le citesc, as strica surpriza.





sâmbătă, 22 martie 2014

Seara, cand se lasa ceata peste gradina vietii.....

In ultimul timp sunt interesata de literatura contemporana asiatica (in special de fictiunea japoneza). Probabil ca in vacarmul latin in care traiesc am nevoie de ceva poetic-precis, de fluiditatea si impresia de liniste melancolica cuprinsa in forme concise pe care o gasesc cu usurinta in romanele scrise in est.
"The Garden Of Evening Mist" a fost publicat in 2012 si deja a cucerit doua premii literare. Actiunea se desfasoara in Malaezia intre 1940-1980 timp in care dominatia britanica a fost urmata de o perioada tulbure de lupta impotriva intruziunilor din China si Japonia, iar intern impotriva gruparilor comuniste. Greu de crezut, dar naratiunea este poetica, migalita cu rabdare, destul de aglomerata insa cu subtile pauze de respiratie. Autorul, Tan Twan Eng este nascut in Penang, Malaezia in 1972, avocat de profesie, scriitor de suflet.


Daca mai era nevoie, filozofia asiatica imi atrage din nou atentia despre importanta interactiunii cu natura si lumea cosmica. Uitam atat de usor ca ni s-a acordat o sansa de a face pate dintr-un univers minunat, sansa care trece repede si de care n-avem parte decat o singura data. Prea preocupati de nimicuri si fleacuri luam totul in deradere si credem ca ni se cuvine orice, dam importanta rizibilului si nu observam ce se intampla in jur din cauza zgomotului in care ne place sa ne pierdem; mai rau, gasim scuze si explicatii, alegem calea batuta de turma si zilele trec fara sa invatam mai nimic. Lucrurile sunt intr-o continuua interactiune, orice faci influenteaza tot sistemul, viata ta si viata altora. Dar, de ce sa fie simplu cand poate fi complicat?

joi, 13 martie 2014

Despre Romania cu dragoste

Imi plac biografiile, cele despre artisti, scriitori, oameni care au insemnat ceva in isorie si despre oameni obisnuiti care au trecut prin primul si al doilea razboi mondial.
Ultima biografie care mi-a trezit un viu interes este "Patrick Leigh Fermor: An Adventure" de Artemis Cooper. Cand am inceput cartea nu stiam cine este, aveam simpla informatie ca era britanic si specializat in literatura turistica, dar putin ma asteptam sa gasesc o viata tumultoasa presarata cu amintiri despre Romania incepand cu anii dintre cele doua razboaie mondiale si continuand pana in anii '90. Cartea in sine nu patrunde adanc in filozofia personalitatii scriitorului, este mai mult un "ghid" care serpuieste prin viata uimitor de plina de neprevazut si spontaneitate a lui Paddy Fermor.
Partea draga mie este cea in care descrie Romania asa cum vazut-o el prima data in 1934 cand s-a intors din Bulgaria doar pentru a explora si a se indragosti de Bucuresti si pentru a trai o iubire adolescentia (care l-a urmarit toara viata) cu Balasa  Cantacuzini; a revenit tarziu dupa comunizarea tarii cand cu greu a putut sa isi revada prietenii, ultima lui vizita fiind in februarie 1990 trimis de Daily Telegraph sa scrie despre republica post-ceausista.
Iata ce scrie Artemis Cooper:
"Although Pady had the knack of rising to the top of any society he found himself in, the smart, French-speaking Bucharest which seemed particularly susceptible to his charm. He found them equally engaging, for reserve and self-control are not overrated virtues in Rumania. The fury of their quarrels, the ease of their wit and laughter, the exaggeration of their gestures, their deep respect for art, books and ideas, their love of gossip and their happy-go-attitude to sex, all made him feel he could never tire of their company."
Sigur, toate astea se vor schimba odata cu sfarsitul razboiului si impunerea comunismului ca singura alegere posibila pentru a supravietui. Si schimbate au ramas pana in ziua de azi, cand inca ne luptam cu o tranzitie care pare sa supravietuiasca oricaror sperante de normalitate.
Patrick Leigh Fermor a mai facut multe calatorii nu ca turist, ci ca luptator alaturi de miscarea de rezistenta din Creta, trimis de Serviciile Secrete Britanice, si inspre alte taramuri indepartate atras de exotism si dorinta de a afla cat se poate de multe despre alte culturi.
Sir Patrick a murit in iunie 2011 la varsta de 96 de ani.
Biografia lui nu poate fi decat inceputul, ramane sa citesc "A time of Gifts: On Foot to Constantinople:From the Hook of Holland to the Middle Danube" si "Between the Woods and the Water" - cele doua volume care evoca amintirile acelei prime calatorii prin Europa.

sâmbătă, 1 martie 2014

Happy Martisor !

Mmmmm, am vazut aseara "Marele Gatsby"cu Leonardo DiCaprio....problema este ca am vazut si varianta cu Robert Redford si Mia Farrow la vremea ei, mai mult decat o data, si fara sa vreau nu m-am putut scutura de enervantul obicei de a face o comparatie, nu intre Leo Di si Robert R, nici nu vreau sa fac asemenea comparatii, fiecare e grozav in felul lui si chiar sunt impresionata de modul ferm in care Leonardo DiCaprio si-a impus talentul. E vorba de viziunea regizorala care a facut din prima varianta un film bun si dintr-a doua un fel de circ. Mi-a fost imposibil sa "intru" in atmosfera de pe ecran, greu sa fac vreo legatura intre ce se desfasura acolo si perioada istorica in care e plasata povestea. Am ajuns la concluzia ca regizorul si-a petrecut prea mult timp cu jocurile pe calcuator si a creat o atmosfera buna pentru generatia care a picat pe spate la "Avatar", filmul ala cu omuleti albastri zburand din craca-n craca...
Bun, acuma mi-a ramas si mie ceva de facut: sa citesc romanul. Pentru ca da, exista un roman (asta pentru generatia care n-a auzit de asa ceva) scris de Scott Fitzgerald, deci un "clasic" "tovarasi", lol....Nu obisnuiesc sa citesc romanele a caror ecranizare mi-a placut pentru ca intotdeauna m-au dezamagit, dar acum nu mai am niciun motiv sa-l ocolesc, din contra, dupa varianta de Gatsby de aseara trebuie sa ma grabesc sa-l citesc, cat inca nu mi s-au sters de pe retina imaginile alea grotesti. Cine vrea sa faca acelasi lucru si are un Kindle sa nu ezite, Marele Gatsby este gratis fiind transferat pe Amazon de un grup de voluntari.

In rest, Happy Martisor !!!!