Uneori puteai sa auzi cum cresc brazii, alteori aerul era strident de pur, iar zilele se insirau intr-o aritmetica familiara: dimineata devreme si pe inserat zgomotele aveau consonanta domestica, pana in pranz te fura tacerea, apoi interveneau glasuri de copii, trebaluit de gospodine, iar dupa-amiezele apartineau celor puternici.
La munte, "ai mei" se simteau mai aproape de Dumnezeire; bunicii mei erau credinciosi, mergeau la biserica, priveau muntele in fata si aveau teama si respect, dar nu si unul fata de celalalt; sper ca intre timp au ingropat armele si si-au gasit linistea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu