Seara, cand se lasa ceata peste gradina vietii.....

In ultimul timp sunt interesata de literatura contemporana asiatica (in special de fictiunea japoneza). Probabil ca in vacarmul latin in care traiesc am nevoie de ceva poetic-precis, de fluiditatea si impresia de liniste melancolica cuprinsa in forme concise pe care o gasesc cu usurinta in romanele scrise in est.
"The Garden Of Evening Mist" a fost publicat in 2012 si deja a cucerit doua premii literare. Actiunea se desfasoara in Malaezia intre 1940-1980 timp in care dominatia britanica a fost urmata de o perioada tulbure de lupta impotriva intruziunilor din China si Japonia, iar intern impotriva gruparilor comuniste. Greu de crezut, dar naratiunea este poetica, migalita cu rabdare, destul de aglomerata insa cu subtile pauze de respiratie. Autorul, Tan Twan Eng este nascut in Penang, Malaezia in 1972, avocat de profesie, scriitor de suflet.

Daca mai era nevoie, filozofia asiatica imi atrage din nou atentia despre importanta interactiunii cu natura si lumea cosmica. Uitam atat de usor ca ni s-a acordat o sansa de a face pate dintr-un univers minunat, sansa care trece repede si de care n-avem parte decat o singura data. Prea preocupati de nimicuri si fleacuri luam totul in deradere si credem ca ni se cuvine orice, dam importanta rizibilului si nu observam ce se intampla in jur din cauza zgomotului in care ne place sa ne pierdem; mai rau, gasim scuze si explicatii, alegem calea batuta de turma si zilele trec fara sa invatam mai nimic. Lucrurile sunt intr-o continuua interactiune, orice faci influenteaza tot sistemul, viata ta si viata altora. Dar, de ce sa fie simplu cand poate fi complicat?