duminică, 21 iulie 2013

20 iulie

Ce se poate spune despre o fata frumoasa si inteligenta care a plecat dintre noi spre a nu se mai intoarce niciodata ? Ca a plecat prea devreme, ca nu am avut timp sa ne spunem "ramas bun", ca imi va fi dor de ea si ca n-as putea s-o uit vreodata ?
Imi pare rau, dar viata nu este dreapta, oricat am fi de buni si ne-am feri sa gresim, nu noi ne alegem calea, si atunci de ce ni se da drumul in lume, doar ca sa orbecaim inspre o soarta pe care n-o putem influenta prea mult ?
Am fost prietene mai mult de 20 de ani, am impartit multe clipe bune si cateva nu chiar atat de bune, dar pana la urma am ramas prietene, ne-am acceptat defectele si ne-am admirat calitatile; durerea de a o pierde este prea mare ca sa poata fi uitata, stiu ca va fi mereu in sufletul meu chiar si atunci cand se va mai atenua in timp, va fi tot acolo. Prietenia inca inseamna ceva.

3 comentarii:

  1. Dumnezeu s-o odihneasca, Dana. Nu vreau sa-mi imaginez ce e in sufletul tau ... Condoleante.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Cristina. Inca incerc sa pic la pace cu ideea ca s-a dus...

    RăspundețiȘtergere